Vad linistea dintre cuvinte ,
tacerea auzului ma lipeste
de cealalta parte a lumii
in care zborul dorului cade
mai aproape de inima si plang
caci tremura locul de taina ,
fiori argintii imi zvacnesc
mai limpede pe pleoape si
timpul se-mpiedica de mintea mea
nelasandu-mi puterea sa-nteleg
spre care farmec merg
sau dimineata si-s prins intre
sunete precum cantecul intre corzi .
Mai incolo imi adie ramasita
de patima cu care uneori vedeam
varfurile lunii intretaiate de ritm
si nu pot ramane gol decat cu lacrima
acea farama de simt in care
mi-am spalat nefericirile .
Zborul imi vine mai lung ,
de vina-s picurii sufletului
intarziind sa vada limpede
prin feresatra , raman tacut
vibrand amintire ca si copilul
risipind ochi pe suprafata
calda a inimilor , apoi liniste ...