Tu ce mai faci vechiul meu
prieten ?
nu, nu tu-poeme
Poame proaste poți oricând diseca
să scoți din ele
sevă și sâmbure
dar tu,tu-ființa ta ?
pe care oricum
n-o pot defini
prin plasa egoismului
ce mă caracterizează
mă desprinde prin ventuze
de realitate
și mă lipește cu
salivă
de propriile-mi malformații
cranio-mentale.
Aici și acum ar trebui
să pot spune cum te simți…
cum Mă simt,
cum mă simte universul
cum mă scuipă-n față
cum mă ia la șuturi în fund…
chiar și un bivol inapt
poate fi mai liric
decât o palpitație subiectivă.
La ce să mai întrebi :
Vine,ori nu vine ?
La ce să mai separi
Gălbenușul oului de albuș
Tu ai un ou întreg
însă poros, neouat și
cu fisuri pe ici pe colo…
bucură-te că totuși nu e un ideal.
M-am săturat de idealuri
la fel cum brazii s-au
săturat
de structurile lor
aciforme
ce și-au făcut odată
plinl cu clorofilă
și acum circulă pe banda
în unic sens
a evergreenurilor
Îmi trebuie ceva palpabil
una care să-mi dea
siguranța,
acul de siguranță
că totul e bine
și nimeni nu
se va hlizi
să vadă
împăratu-n pielea
goală.