Mort, in sicriul meu murdar,
Simt mediocritatea digerandu-mi destinul,
Aud mii de voci blamandu-mi nemurirea.

O ploaie murdara spala pacatele lumii,
Spala ramasitele de flori de pe mormantul meu,
Viermii colcaie infometati de credinta.

Singuratatea ultimei dorinte incolteste
In minte-mi pustie, ma face sa ma zbat incercand
Sa recastig lupta-mi acerba cu viata.

Singuratatea ei ma face sa aud disperarea
Celui ce simte mirosul dulce al pamantului,
Proaspat asezat peste sufletu-i cald.

Singuratatea mea naste singuratatea ei,
Moartea ei naste moartea mea.