M-am tot întrebat de ce poezia noastră curge asa, ca apa...altfel totusi, în sus, de la mare înspre izvor. APA - este un cuvânt ce tine de leagănul vietii... Întâmplător sau nu, în toate limbile vorbite pe pământ (si în cele înrudite cu limba română - vii sau moarte) acest cuvânt nu pare a fi atât de destept asa cum este în limba română. De ce spun asta ? Fiindcă APA din limba română cunoaste chimie. Cum ? Simplu ... Formula chimică a apei este
H - O - H,
< formula fonetică> a cuvântului APA poate fi scrisă si asa...
A - P - A
până aici să zicem că ar fi o coincidentă...Stiim că Hidrigenul (H) este primul element din tabelul elementelor chimice...Litera A este si ea primul sunet marcat de toate alfabetele limbilor cunoscute... Oxigenul are masa atomică 16, din întâmplare în numerologie litera P se află la pozitia 16...
Ciudat i s-a părut si lui Mihail Georgiade Obedenaru, acum aproape 100 de ani, că la Roma unii copii mici înainte de a pronunta aqua, pronută apa... îi scria lui Bogdan P.Hasdeu lucrul acesta si chiar era foarte nedumerit... există volumul de Corespondentă a d-lui B.P. Hasdeu, volumul II, , la pagina 13 sau 14... n-am acum cartea la îndemână...dar asa imi amintesc acum.
În altă zi vă voi spune legătura dintre OM si POM.... asta asa, ca să vedeti câte cuvinte românesti stiu despre ele însele mult mai mult decât stim noi la o primă citire sau rostire a lor...
S-ar putea să fie numai jocul întâmplării, dar dacă e ceva mai mult ? Dacă anumite cuvinte din acestea foarte destepte, vin de la începutul începuturilor ?Ce-ar fi să comentati putin subiectul acesta ?