Pamant! Mult pamant!

Ingerii asudati,
Cantand cu Glasul I dupa Cuntan:
"Acum odihneste Doamne pe robul tau "
Si va veni paranteza deschisa, apoi
Numele si
Ingerul privind hartia aia mica dintr-un ziar
Pe care eu scriam
Cand eram inca viu,
Si in fine
Paranteza inchisa.

Vor pune apoi pamant pe gramatica mea!

Ingerul meu nu plange
Ci se uita adanc
La mama mea si la sora mea si mai ales
La dulcea mea nepoata.
"Irini paxi" vor striga iar ei,
Ca o aducere aminte vor striga:
"Non Axios", "Non Axios", "Non Axios"!
"In loc cu verdeata ..."
Ingerii se vor aduna
Umar in umar ca va incepe ploaia.

Apoi se vor imbratisa ferindu-si inimile!

Am la cap o cruce
Doamne-o pot a duce?
Am la cap secunda,
Doamne ma inunda?
Am la cap un inger,
Doamne inca sanger?
Am la cap un plans,
Doamne inca mi-s?
Am la cap destinul,
Doamne e pelinul?

Acestea nu sunt doua poezii in doua stiluri!

Aceasta este o civilizata
Inmormantare
Cu colac si cu "japoneze" bune si calde
Si cu un pahar de tuica(hai si doua, da mici)
La final.
E o dragoste neagra pe doua
Coli albe si planse
De inger, de "Irini Paxi",
De mama, sora si nepoata mea (v-am mai zis ca e dulce)
Si de cifra 10.

Azi dorm pe sub pamanturi.
___________________________________________________________________
Erata: Aceasta poezie este una rezemata de un gard. Acest gard este undeva pe malul unei plaje la mare. Nu daramati rogu-va gardul ca ne intra nisipul in suflete.