- Deschide ușa!A sunat cineva...
sau iar te prefaci că nu auzi ?
- Bine ai sosit în liniștea mea
care începuse să se năruie peste mine!
În jurul meu, precum vezi,este doar tăcere,
sunt punți frânte ducând spre oriunde,
părăginite și învăluite în ceață.
Aș fi vrut să nu mă fi ridicat din fotoliu,
să n-aud,
dar fără să vreau...deschisesem deja.
Un surâs s-a strecurat în camera mea:
-Bună dimineața!
Am crezut pentru o clipă că tăcerea
nu este decât o iluzie cultivată
în deșerturi sterpe.
Singura greșeală a fost a mea,
căci am uitat să te întreb
cum te cheamă...