poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-28 | |
A trebuit să-mi brăzdez cu degetele fața
pentru a înlătura de pe ea buretele umed al aerului. A trebuit să-mi ascut la perfecție creioanele, aruncându-le apoi metodic la coș (cel de gunoi, firește), iar apoi a trebuit din nou să încep să mănânc hârtia cărților ruptă de pe marginea foilor, în timp ce citesc. Filozofie, eroi din basme. Și nu asta a fost totul: m-am dus în port, m-am plimbat, am urmărit unele valuri alese la întâmplare, exercițiu al liberului arbitru, m-am cutremurat la gândul atingerii lor reci. Am șters cu degetul praful de pe frunzele palmierilor din casă, le-am turnat amândurora apă și între timp am observat luna. Am întrerupt poezia, alternând-o cu o singurătate groasă ca o plapumă vișinie, obscură. Îmi așteptam versurile tandre, a trebuit să lupt pentru ele. Mi le doream luminoase, sonore, ca niște pahare mari de cristal, umplute de apă, cu vârf, învelite cu șervețele albastre și roz, diafane, ciocnite brusc, ciocnite vesel. Îmi așteptam râsetul, și mai mult decât atât, iubirea. Închizând coperțile caietului peste mâna mea, mai târziu, peste luni de zile doream să găsesc o floare uscată, atât de obișnuită în acest anotimp. E trist. E iarnă. Sunt departe. A trebuit să-mi brăzdez cu degete tăcerea, nici n-am știut când am visat pereții goi, pereții albi, palmierii cenușii ca arși. /24.01.2003/
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate