frunza verde ca o pata
dintr-o fiere injunghiata
de o scirba de nohai
iti mai amintesti ce mai
vremi slutite de cosmar
am avut aduse in dar
de muscalul gospodar
peste ger la mii de verste
dracul cind i-a dat de veste
ca am avea din toate peste ?

frunza verde si ingusta
mult rivnita de o lacusta
dintr-un rasarit cu pusta
iti mai amintesti incai
de un muget de buhai
ce simtind in iesle finul
se facuse el stapinul
scaparind si din copite
cind nu-i inplineam ispite
rigiite in davai ?

frunza verde ca o tara
ce am avut s-om face-o iara
plai din rai pentr-o mioara
iti mai amintesti tu oare
cum strivea la piedestale
un calmuc cu teasta tare
ce prin singe sa coboare
l-am silit , taindu-i cale
spre stihiile din care
i-a creiat mareta-i moaca
mesterul uciga-l toaca ?

frunza verde ca un gind
ce l-am dus mereu sperind
sub napasta , pina cind
am plecat , cei ce-s la rind
de or sa-ntrebe despre noi
nu in cartea de eroi
defilind printre coloane
ne-or gasi , ci in cioalane
de ivanii din ulane
azvirlite la gunoi .

frunza verde ca un rost
mult ai tras si greu ti-a fost
dar te apuca iar de cinta
ca pe vremuri frunza sfinta
caci tavarisciul niznai
balegat de proprii cai
s-a trezit la el in pusta
fund belit cersind o fusta
cu taciunii stinsi in vatra
si in jur ciini care il latra.