poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-23 | |
Noaptea in care te plimbi
singur prin calul tau de lemn poate dura o vesnicie. Sau un secol de departare premonitorie fata de toate scaunele care iti vor iesi in cale. Taci. Esti obiectul care nu are ocupatie, Toata lumea te-a parasit, ziarele, cartile de buzunar, povestile pentru copiii, doar fibrele scandurilor au ramas, acolo unde le-am pus de dimineata, lipite pe stinghiile calului tau de lemn, sa te ajut sa te descurci in labirintul prin care deslusesti campiile cu verdeata, fluturii prinsi in matase colorata, si toata lumea care te-a parasit, dansand. Noaptea in care te plimbi singur printre limitele exterioare ale lui Dumnezeu poate dura o vesnicie. Cam cat ti-ar lua sa amesteci miliarde de suflete cu zeci de mii de secunde furate. In acelasi sirop cu gust de vanilie, ca sa nu poti zice ca nu ai gasit si tu o ocupatie. Cele cateva gasti de zei pe care le mai poti recunoaste, nu te-au parasit, ti-au simtit prezenta si au inceput sa invoce putinele lucruri pe care le considera importante, o petrecere in cinstea ta, multa miere si multa ambrozie. Taci. Te-ai saturat sa vorbesti tare cu tine insuti, desi mima pare cea mai potrivita alegere dintre toate, atata timp cat si vocea ta danseaza pe campie impreuna cu toata lumea care te-a parasit. Noaptea in care te-ai hotarat sa reinventezi soarele poate dura o vesnicie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate