am făcut iar gât de lup,
parcă nu era nevoie,
cu atâta și-atâta iarnă pe cap.

mă-ntorc cu totul,
nici măcar o dâră n-a lăsat.
...
mi-a căzut umărul ei preferat, știu mai bine decât voi,
nu vă mai uitați!
(îi țineam bărbia pe umăr,
și-mi pufăia-n ceafă parfum de tutun),
dar cine mă mai crede
privind în spate?

seara n-o mai iubeam primejdios,
fiindcă noaptea i se făcea frică,
încât năștea destine,
din feluritele întâmplări de peste zile ...

numai dimineața mai aveam curajul să stăm goi,
așa cum spuneam,
când încă nu începusem să fac exerciții de goliciune.