Mi-e dor de gura ta pe sânul drept
Și de furnicile umblând dezlănțuite
Prin trupul meu, și nu mai pot s-aștept,
Mi-e mult prea dor de mâinile-ți vrăjite.

Ființa mea e răscolită iar,
În suflet mi se furișează-n taină
Emoții vechi (găsite-ntr-un bazar)
Și care-au îmbrăcat o nouă haină.

Cu ochii-nchiși, trăiesc o nebunie
A simțurilor. Fiecare por
E-o notă din sublima simfonie
A pielii mele. Tu-i-ești dirijor.

În expirațiile toate recunosc
Ce dor îmi e de degetele tale,
Cinci terminații cu parfum de mosc
Și încă cinci, de catifea petale.

Mai e puțin și ochiul tău răsare
Peste oceanu-mi verde, de absint,
Pe buze simt, utopică răcoare,
Sărutul tău cu gust de peppermint.




18 ianuarie 2003