ADEVARURI CRUDE
tie,iubitel...
De ce ma chinuiesti mereu?
Dar tu de ce te chinui tot intr-una?
De ce dintr-o anume zi
Si dintr-o binecuvantata noapte
Am inceput, s-avem vise
Ce se prelungesc pana tarziu,
Pierdute-n propiile noastre soapte!
Gasim lungi suferinti
In miezul adevarurilor crude
Si lungi placeri
In preajma minciunilor sfruntate.
Avem din noi o particica fiecare,
Si ne fericeste doar intregul.
In inimi simtim un tainic dor
de vederi,de vorbe,mangaieri...
_blajinul tau chip,privirea-ti semeata
dar suava,provocatoru-ti zambet,diafana gura,
obrajii fie tristi ori veseli,infocati;
lucirile din ochi graind:ce zbuciumata esti!
Ca-i descoperit adevarul groaznic.
Dar,absolut:iubesti!
Oh!Doar DUMNEZEU a oferit acest prilej;
Ca sa ne puna la incercare?
Sau cu temei sa-l folosim?
Caci pretutindeni unde-i dragostea,e EL!
Si numai EL usuca,pe cei ce nu iubesc
De teama unor spaime,a unor vechi suferinti.
Degeaba,tu chipul cu voalul il acoperi,
Si tot,in zadar incerci,s-ascunzi
Ca-n pieptul tau,sub nurii blanzi
Nu zace o mare valvataie.
Iar eu umil,dar sincer
Imi dau tot sufletul,aceleia ce indragesc.
Ma pierd in afirmatii,fac lungi dizertatii;
Tu nu ma lasi,recurgi la divagatii.
Noi am primit o mare bine-cuvantare,
Ce cerul a legat,pamantul nu desface.
In ciuda impotrivirii noastre
Ne cautam mereu,mereu...
Pentru a ostoi flacari,s-astampara nevoi,
Ce ne-au cuprins,degeaba am zice nu.