un nou cantec
se agata disperat de existenta
intr-o partitura de ne-nteles
a unui anotimp blamat
sa-si planga soarta
iar si iar
an de an

strop cu strop
nota cu nota
fiinta firava si tacuta
se naste chiar prin a muri
iar ajungand parinte
isi vede fii desertati de vlaga
de un gand zburdalnic
al marelui Eol

trista balada indruga intruna
stropii de ploaie de aur
ce cad pe pamant fara vlaga
croind printre frunze
drum din asfintit
drum spre rasarit