O mama cu sufletul de aur isi tinea
Sub aripa cea franta geniu sangerand,
Lingandu-i rana de venin spunea:
-De-ar fi sa mor cu tine am sa mor visand!

Ii sterge fata de patimase sarutari,
Ce de prin lumea asasina l-au sedus,
In ochi i se citeau albastre zari,
Ce-napoi spre mama iubitoare l-au condus.

-Mama sa ma anunti cand va fi timpul
Constient sa fiu de-al meu sfarsit,
Pana-atunci visez nisipul,
Matasos si cald ce l-am iubit.

Iubit-am intuneric si lumina,
Iubit-am suflete ce m-au urat,
Iubit-am vanturile ce suspina
Filosofand subiecte fara de trecut.

Azi mama tu iarta-ti fiul
Care atatia ani, atatia ani la rand,
A erupt precum Vezuviul
Si te-a lasat de-atatea ori plangand.