poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-04 | |
Te cautam neconsolata pe campii migdalate;
imi spusese oracolul ca ascundeai o taina mare, aveai in captivitate ascendentul meu, si fara el orice trandafir s-ar fi ofilit mereu in mana mea prea rece si prea alba (dar nici macar nu eram o persoana cruda.) Un batran ce mangaia clipele ca sa creasca, sa nu se mai sfarseasca imi spunea ca, intr-o noapte intunecata o pasarea albastra, pe care nici bolta ceresca nu o innoada, te-a luat si te-a dus departe, unde nici focurile iadului nu te puteau ajunge. O legenda spunea ca, de fapt, tu ai plecat pe dealuri prea galbene unde nimeni nu a respirat, iar calul ce te-a purtat si-a pierdut aripile pe vecie, cand tu ascendentul l-ai scapat in gradina iluzorie cu portocale parfumate ce ma ameteau cu mireasma lor divin de halogena pe care am daruit-o zeilor. Am uitat demult de povestiri sau de aratari si niciodata nu am mai privit trandafiri. 17 decembrie 2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate