Voi merge până-n capătul minții mele,






poate că am uitat o foaie nescrisă,






Birou-i plin cu hârțoage aruncate






Și repezeala m-a făcut să uit picturi...













Voi merge către-nceputul poeziei






și Eu însămi voi vorbi cu Sinele meu:






Măsoară-mi visele din coșul de gunoi...






Și spune-mi de ce în regrete le-am trădat ?













Voi merge să curăț cenușa din birou,






și voi găsi din întamplare printre foi,






absențe motivate și întârzieri.






De la-ntâlnirile cu Supraeul meu...













Nesatisfăcut, mă va-ntreba de Sine,






Eu voi ști că se ascunde în absențe,






dar nu-i voi spune, îl voi lăsa în spate






pe tiran, ascuns, să m-aștepte la-ntâlniri.