Aripile tale de gheață s-au topit.
În lacrimile născute
S-a înecat și zborul tău spre pol.
Doar când te-ascunzi de mine, trist,
Þi-aduci aminte
Că te-au sculptat în ger cuvinte fără rost.
Mai plângi când strângi chitara-n brațe
Acorduri calde le transformi în țipăt...
Ești obosit și uiți pentru o clipă
De existența mea...
Adormi în gânduri vechi, de prin ninsori,
Și pasăre căzută pe covor de iarnă
Strigi după ajutor.
Privesc uimită-n ochii tăi de ape,
Sărut cuminte buzele de ceară
Te-aș învăța din nou să zbori dar mi-este teamă