Era o crenguta
Mana doar piele si os a batranei
Si ciripitul unei vrabii
Glasul care-mi cersi un ban.

Dar pasii m-au purtat mai departe
Nepasatori, fara urechi si ochi
Fugind tot mai repede
Pe asfaltul inghetat al iernii bucurestene
Pe stradutele dosnice
Printre copaci si arbusti degerati
Care-mi zdrentuiau haina cea noua si fata
Cu bratele lor numai piele si os
Pana cand, ajuns acasa
Mama imi intinse un ban
Si-apoi inchise usa.

Eram doar un arbore-ntr-un codru
Cu mainile piele si os.
Pe haina cea noua zdrentuita
Se urinau cainii.