Am obosit sa ma tot vezi ca pe
Femeia de ata
de ceata
dizolvata eteric in suspin de papadie
zbanghie,
in alb
sau in negru de fum
gata de-apun
la prima boare de cuvint
infipt in avint,
m-am saturat sa ma vezi ca pe o poveste
cuminte
de Seherezada ametita de
verdele ochilor tai
calini
duminica dimineata,
si-atit de umezi,
ori sa-mi spui ca te mint frumos
dar atit de natural
si ca minciunile mele iti vin
ca turnate,
manusa
pentru un suflet
de copil precoce si incredul,
nesiguranta ta ma ucide
cu picatura chinezeasca
si pe alocuri imi clocoteste in
timple,
de mult prea fierbinte.
Ce-ar fi sa te lasi purtat
fara de garantii
sau intrebari
catre miine?
S-ar putea sa ni se intersecteze drumurile
Undeva,
Catre jumatea de soare
A unui fapt implinit.

12.XII.2002