poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-12 | |
Urcam deznadejduit,
pe culmile disperarii, descult. (imi dadusem pantofii, la inceputul urcusului, la schimb, pe o sticla de apa) Pietrele cararii, cu fome haotice, imi loveau gleznele facandu-ma sa sufar. (durerea era cea care-mi dadea puteri sa urc in continuare) O piatra mai mare, si mai colturoasa parca, ma urmarea de-a lungul molaticei poteci sfasiindu-mi vesmintele, era ajutata si de crengile codrului de ceara. (sufletul incepuse sa curga printre sfasieturi) Deasupra mea veghea luna, batjocoritoare, (ea era deja sus) dar s-a ivit o pata de-ntuneric in dreptul lunii si deotata tot cerul se murdarii de la acea pata. Sontacaiam pe intuneric incercand sa gasesc muschiul copacilor cu mana. (pata dispare si ma gasesc imbratisand trupuri uscate, spanzurate de stele) Intr-un final am ajuns sus dar a fost prea tarziu, Nu a mai ramas nici o faram din ceea ce E mai presus de fire. (altii mi-o luasera inainte)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate