poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-04 | |
Am inceput un joc care a
degenerat intr-o iluzie perfida; Tu nu mi-ai daruit decat petale afanisite. Nu mai vreau sa stiu acum cine a rostit cuvintele mai sterpe sau cine le-a dat culoare vie. Am crezut ca „noi” e o realitate calda, dar tu mi-ai aratat doar ferestre amortite si te-ai ascuns voit in alta lume. Pamantul a retinut urma pasilor mei, dar am refuzat sa-ti las semne pe frunze moarte pentru ca stiu ca le-ai fi citit pe de-a-ndoselea. Cand ochii tai vor indrazni sa-mi priveasca fiinta, cand pasii tai vor inceta sa ma ocoleasca, atunci, da atunci, ar mai exista o sansa. Dar, se pare ca tu nici nu mai esti viu si nici un gand nu te mai indeamna catre mine, iar eu, vesnic eu, scrutez in azuriu dupa ochii tai de pamant. 1 decembrie 2002
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate