Cu toate nălucile care mor
Și soarta de pază la vămi, preacuminte,
Cu liniștea păsării odihnindu-se-n zbor
Din când în când evadăm din cuvinte.

Nu-i lege de-ajuns, jurământ prea solemn
Să-mpiedice straniul divorț de veșminte
Cerut de un val cu potcoave de lemn
Nostalgic de țărm, după fluxuri rănite.

Cu buzele strânse în semn de ocean
Tăcerii îi dăm variații de unde
Simțind în adânc, cu extaz de profan,
Că măru-i rotund între palme rotunde.