cazi in valuri si furtuna,
un pic deasupra gandului,
strain si parca atat de aproape.

mi-e frica de mine

cu gandul in pleoape te caut
in stradania mea de a-ti uita pana si numele
dar il gasesc mereu,
mereu scris mic si incalcit,
in ziua de maine

rasuflarea ta
e calda,
o simt un pic deasupra urechii
si vorba-ti albastra
unduieste spre lacrimi
micul meu univers construit din valeti, regi si regine

tristetea mea e vaga si neteda
dar o ascun mereu
acolo,
in dulapul cu amintiri si gandurile de vara,
in sertarul de sus,
acolo te gasesc si pe tine,
intodeauna agatat pe acelasi umeras de catifea alba.
atarnand spre infinit,
dar niciodata al meu.