“Aceasta să fie onoarea voastra:
să iubiți tot mai mult decât sunteti iubiti
și să nu fiți niciodată al doilea”
Nietzsche,

IUBIRE

Fără de tine orișicare
ostenește în zadar
N-are bucuria vieții,
Nu-i frumos ,este murdar

Cine te simte ,îți ridică
templu zilnic, tot mereu
Nu mai simte osteneala,
nu mai simte o dată greu

Cine te simte și devine,
astă lume un poet
Cin’ te simte, fredonează
zi de zi dulce sunet

Chipul tău iubire sfântă,
pururi este luminat
Bunatatea ta străluce
mai dulce și mai curat

Boala ta e boală sfântă ,
doar tu ești bogată-n miere
Nu cunoști vreo depărtare ,
nu ai aceste bariere

Zi de zi tu ești aproape
scumpă și trandafirie
Fără tine întreaga viață
este searbădă, pustie

Zi de zi ești mai frumoasă,
niciodată cu tistețe
Fața ta întrece-n lume
orișicare frumusețe

Dintre lucrurile lumii
pururi ești cea mai de preț
Si-n anii de copilărie
și în seri pline-n nămeți

Glasul pururea ți-e dulce,
ochii tăi făr’ nici o ură
Mai de preț în astă lume
chiar un strop, o picătură

Ca zi zorii dimineții
îți e privirea mai senină
Zările tale mai dragi,
mai mărețe și-n lumină

Făr’ de tine bucuria
din viață ea dispare
Cerul nu-i senin vreodată
se întunecă în zare

Lumea întreagă-i mohorită ,
făr’ de tine doar în chin
Chiar și mierea fără tine
e simțită doar pelin

Doar prin tine se clădește
orișicare viitor
Doar prin tine orisicare
devine un visător

Orișice ar venii pe lume,
orișice s-ar întâmpla
Tu rămii la fel de dulce,
mila o vei contempla

Anii tăi pururea tineri
vor rămâne-n orice prag
Chipul tău iubire sfântă
pururea rămâne drag