"Ce e mai greu, chiar cel mai greu, in viata oare?"
Gandul Califului din greaua moleseala s-a cerut
Curtenii toti sarit-au de-ndata pe-ntrebare
Marite, grele-s multe. A zice ce ai vrut?

Si nici macar Califul si inca nici chiar Zeul
Nu se gandeau in asta clipa la alta sfanta intrebare
Ce regula va pune aici, un loc mai jos de cerul
Pe care toti il vom avea, dupa o mica incercare.

Si atunci eonii toti plecara inspre alt nostru loc
Aievea se facu si gandul si substanta ba inca si puterea
Si unui palid pustnic sufi, o inima, ii aparu soroc
Prealuminate, dar zi deopotriva si spunerea si vrerea.

Acum o lectie. Trufia de se naste, la sorti se trage felul
Caci Zeul e cam zar cand omul isi doreste cumplita intrebare
Si-n minte, de altfel ca si-n suflet, e un vis: apare greul
Raspunsul naste o alta intrebare. Dar ce raspuns? Rabdare!

Batrane sufi, raspunde-mi deci si cerul va veni cand va vrea Zeul
Caci altfel eu te scap de viatza. Am ticluit sublima intrebare
Ce spui cand un raspuns, acelasi, il cer si pentru A si pentru B-ul?
Iti scriu degraba intrebarile. Te du si tu stiind fa-mi sincera mirare

Si A-ul se sculpta asa: cand vesel sunt tu fa-ma trist
Iar B-ul, invers se punea, din zbucium naste-mi bucurie
Raspunsul unul trebuia sa fie, acelasi, da, un singur ametist.
Si pentru asta sufi nu vorbi cu Zeul. Ma credeti?Habar n-avea de vrie.

Cum? Ai gasit? Ce-ai scris? De-ndata-mi spune!
Cu dragoste si calm, agale raspunsul il petrece
Si o hartie mica, caci China cu asta a intrat in lume,
Ce sa-i faci? Raspunsul este simplu: VA TRECE!