Tuneluri


E adevarat:
fiecare cu tunelul lui
in care cauta singur luminita
sau isi uda florile in ferestre
de trei ori pe zi,
dupa bunul plac.

Cateodata,
de curiozitate poate,
unii deschid ferestrele
si se uita la celelalte, paralele,
cu ocelii mintii
care se compun intr-un ochi mare.
Rar intra cate-un porumbel
ca o parere,
cu zborul drept in sus
catre inima, catre geana sufletului,
cea vulnerabila de asteptare.

Cateodata
o lumina uitata aprinsa
atrage fluturii,
le orbeste aripile, le brodeaza zborul
si se ratacesc.
Nu se mai pot striga pe nume,
ci doar pe limbi colorate de fericire.

Cand nu-si zdrobesc pieptul de zabrele,
oamenii mai ies in intersectii
cu lumanari aprinse ca de Paste
din care si altii isi aprind
propria lumina.
Si atunci tunelurile se incing la mijloc
cu un curcubeu.