Iar mă bați tu, nor cu ceață
și cu dor, și cu durere...
Cineva îmi stinge suflul
sfinți privesc pe geamuri ude

răsuflarea mea fierbinte
o privești prin alte case

mă iubești prin alte trupuri

și-ți zâmbesc cu indulgență
am să rup dulceața vremii
și sărata mângâiere

un sărut pe pleoapa-mi udă
și plecarea ta din soare
am să vin la poarta lumii
și-am să bat cu îndârjire

nu iubirea face omul

oamenii se nasc în sine
și privirea, ea se naște
dintr-o toartă de lumină.