Ma lasa, iarna


Atatea balerine ma-nconjoara
Bizantine
Trimise parca sa ma ameteasca
De nu mai stiu daca danseaza pentu mine
Sau e doar tremur de dantele
La fereastra.

Asa taceri de necuvinte
Imi ningi tu iara,
Ca nu mai stiu ce-am spus
Si nici de -isi avea rost risipa.

Asa culoare in lipsa de culoare,
Ca pictori stol
De-ar fi incercat s-o zugraveasca
Ar fi iesit macel
Si tumult gol.

Ma lasa iarna, astazi,
La tine-n chochilie,
Sa ma dospesc de ghiocei,
Sa-mi ling aripa,
Sa-mi dea si muguri poate, la subsoara,
Sa-mi vie pasari mii, in emigrare
De care tu ,la anul, sa te scuturi.