m-a răpus tanța cu piatra ei nemțească
mi-a tras un șut ... un bocanc
în frunte și-n gură
taman când ascultam moțartul ăla
ți-ar bluza ta să-ți fie
tanțo

am plecat de pe lume
m-am dus
am aruncat pianul cu coada în sus
plânge terasa blocului unde dădeam coctaile
și alte cafe-concerte
dar ce să-ți mai pese ție

of tanțo,
of, tocmai s-a dat căldură la calorifer
ce mai mă fac fără tine
întind doar rufe pe el
căci sunt ca robineții fără obertaile
mama ei de viață de apă și de ață albă

of!