Multumesc

Ai stiut sa conduci presul
precum Aladin covorul
asta m-a fermecat
poate pentru ca genunchii mei rosii pang
de cate ori privesc cerurile
pe care le voi bombarda,s-au le voi schimba culoarea in violet
culoarea amintirilor ratacite
nici prin cap nu-mi trece sa le cert
ba chiar imi vine sa urlu
iubite ceruri,va multumesc
oricum nu veti sti niciodata ce-i aia iubire
iar tie,cel ce mi-ai luat mintea
pentru a-mi presui forma de lut
a carui nume nici nu mai conteaza
pentru nici unul dintre noi,
vreau sa-ti spun
eu nu am corp,nici suflet,ce ai lovit tu
a fost o umbra
umbra celei pe care ai ucis-o de mult...