poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-04 | |
Eu sunt copilul Tău cel mai cuminte.
Am mers pe drumul ce mi-ai așezat Și n-am crâcnit, nici n-am zbierat. M-am dat cu fruntea de pământ, Păstrând în Tine crezământ Iubit Părinte. N-am fost nici jos dar nici prea sus Nu am râvnit să fiu o mare doamna Ca lumea să o schimb după o toană Sau să te cert pentru destinul bland Ce îl trăiesc prin faptă și în gând În nișa ce m-ai pus. Dar Te întreb și eu, smerită, Ce rost am eu în tot acest desen Ce-l desfășori prin secole, peren? De ce Þi-e noru’ atât de dens De cred că viața n-are sens? Mă simt pierită. De mi-ai fi dat o minte brici Þi-aș fi pătruns eu taina, firea, Ducând în lumea largă știrea Că nu ești cum au spus strămoșii Nici rău cum te-au visat fricoșii Cu suflet de furnici? Sau poate Tu nu ai secrete Dar ochii mei deschiși nu te zăresc În vântul cald, printre verbinele ce cresc În curtea mare-a cimitirului din sat. Tu, Doamne, oarbă m-ai lăsat Să port a Ta pecete. 04.11.2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate