“Mama bună prețuieste cât o
suta de profesori”
Herbart,

MAMA

Mama mea ma mângiat
Când eram micut baiat
Noaptea toata-n nedurmire
Ma privea-n multă iubire
Imi cânta cânt de copii
Avea-n ochii-i lacrimi vii
Lacrima-i dadea pe gene
Legănându-mă alene

Mă privea prin raza lunii
Dând cuvântul rugăciunii
Când era furtuna mare
Imi da vorbă de alinare
Până s-adorm îmi spunea
Povestiri ce le stia
Si mi le spunea cu dor
Să nu le uit prea ușor

Când eram în boală dat
Stătea mama lângă pat
Tot întreba:Ce te doare ?
Mama mea cea iubitoare
Lacrimi stergea cu năframă
Suferea și ea ca mamă
Mult se bucura mama,
Fericită îmi lăcrima

Se uita la joc ferice
Nu căuta ea să îl strice
Până mic si obosit
Puneam jocului sfârșit
Au fost ani plăcuți de vis
Da, micuțul paradis
Fericiți ani de pruncie,
Cine poate sa-i descrie ?