cu mâinile carbonizat copac
sub visul existențelor trecute
mă cauți.
mă străbați.

eu pajiște în primavară.

cărbune, aur,
privirea-ți smulsă stelelor
m-atrage-n lumea lumilor,
lăuntrică,
cu miere,
frângându-mi rând pe rând mistere

cu sânge din sânge mă rupi
zvârlindu-mă-nlăuntru unui demiurg
ce ți-a șoptit inima

și mă învăți să creez!