poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-22 | |
Să ne limitam la nesupunere
la umbrele brutele tăcutele la căderea frânta brusc la jumătate a pleoapei grele de bănuiala, de plăcere sau de plictiseală... Ce ironie crudă este ceața ce ne învăluie speculativul instrument plasat în dos de-orbită în singurul moment impertinent când ne deschidem ochii o clipită încremenită-n frică. E frica de reclame, de mesaje căci tot ce cheamă te distrage din cruda lege-a firii ce iți spune că lumea asta nu e pentru tine că poate suntem doar prea multe guri flămânde, flămânzinde, molfăinde... cu colțuri strâns lipite de cuvinte ce vor să fie pline... sau să fie bine. Tot un mesaj vă scriu și eu Și asta căutați și voi: mesajul meu. Mesajul meu cel greu, dar nu, nu sunt un zeu nici minotauri n-am învins precum Theseu Și nici aproape nu mă simt de Dumnezeu... Eu, da... chiar Eu... doar Eu... aș vrea să am un Teu căci Teul e o cruce fără moț ce spală tot ce nu mai are rost, ce n-a dorit să ne cunoască viața, o cruce ce-a pierdut speranța așa cum toți ne pierdem aroganța. Mă tem că nu mai pot sa ma exprim, că tot ce-am vrut să spun pare meschin sunt pesimist, nicicum sublim și tot ce vreau să văd acum sunt linguri ce vor sa fie pline... sau să fie bine. Avem nevoie, dar, de foarte multe linguri căci iată, ne-nmulțim... deci fi-vom tot mai singuri... singuri... ...guri... ...guri...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate