dimineata pierdeai acelasi tenis cu sireturi prazulii,
argumentai dependenta de sotron si oricum
astazi piciorul stang nu se simtea in apele lui,
nu aveam chef de dovezi prin dormitor
asa ca il cautam bodoganind nervos
gaseam in schimb telecomanda,
cheile unei barcarole venetiene -
iluzorii transpuneri turistice ale pescarusilor din colentina -

avand chef de joaca,
imi ilustrai nepasatoare dojenile
in creioane colorate,
umpland pana la refuz
spatiile dintre cuvinte
cu delfini tatuati pe varful limbii
cioplindu-mi cruci lascive in cerul gurii,
unde imi puneai poftele in cuie
definind perimetrul unei carpete
roasa in dreptul titlului
de atata du-te-vino