Am plans,am plans si apoi iar am plans,
Pe sub umbrele copacilor inghetati
Cu ironie tandra tu ma imbratisai,
Cu ochii slabi si nemiscatori un vis cu mine aveai.
Cu greu iti dezlipeai buzele,
Ca sa-mi inapoiezi sarutul
Pe care il dadusem pamantului,
Pe care tu il calcasei.
In noaptea ascunsa in ochii tai
Ma regaseam si eram o fiinta cu ea
Acum nu mai ai timp sa visezi,
Sa ma strigi cu vocea ta binecuvantata...
Caci te-ai trezit cu aripile sfaramate
Si doreai atat de mult sa-mi rapesti sanul..
O,pui de om,sa-ti arzi lacrima!
Sa-mi uiti focul si nemurirea!
Si apoi sa te rogi de frunza infrigurata
Sa-mi uiti plansul si sanul!