poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-12 | | Înscris în bibliotecă de Laurențiu Orășanu
In lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari, In sus ce e, in jos nimic, In jos ce e, in sus nimic. Vorbesc cu ceilalti care-au fost Si-n sus si-n jos, si nu-i dezic, Eu insumi spun de locurile Pe unde-am fost nu e nimic. Vecinul meu praseste ciori, Vecina mea praseste farduri, Eu sunt un om pe niste scari Si-un caine bulucind prin garduri. Daca de mai multe ori Caci ce pot fi aceste garduri Decat cazute foste scari Decat cazute foste garduri. Vecine, Domnule, Straine, Nu inteleg ce-aveti cu mine, Stiu scarile ne sunt comune Dar trec atat de rar pe-aici, Portarul insusi poate spune Ca am ambitii foarte mici. Din cand in cand mai vin pe-acasa De ce va suparati cand vin Agale talpa mea apasa Pe dalele cu pas strain. Vecinul meu praseste ciori Vecina mea praseste farduri Abia m-am ridicat din garduri Si maraind in joase salturi Eu sunt un om pe niste scari. Si daca vreti sa fiu balada Si fiindca eu nu am o stea Accept, ravnesc, visez sa cada Un porc nervos la moartea mea. Si-acuma, va implor, zambiti In lumea plina de urmari In care fard si ciori prasiti Intunecati si spalaciti Lasati-ma sa fiu pe scari.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate