Mi-amintesc de o stradă cu pavajul crăpat
mirosind a petunii și a zarzăre coapte,
de pisica ce veghea cocoțată pe gard
și de vorbe risipite în șoapte.

Și figuri mi-amintesc, de bătrîni obosiți
bîntuind ore-n șir pe la porți ferecate.
Pe bunica o văd uneori, depănînd
lîngă sobă născociri minunate.

Se-nălțau fumuri gri peste case și pomi
și o negură se cernea potolit pe livadă
Mi-amintesc de un puști ce privea gînditor
și mînca fredonînd, marmeladă.

Ce departe e tot... Amintiri și iubiri
mai revin uneori, răscolind prin unghere
Mi-amintesc de un puști amețit de povești
neștiind că sînt efemere.