artistul mut,
ghemuit in scorbura tacerii,
cu lumini vibrand in varfurile degetelor,
imi picteaza obrajii de scrum
si cheama cu suflarea ce-i cantec
cardurile de nori
sa-mi fie leagan in noapte.

artistul mut,
isi strange lacrimile si tacerile aburinde
ce-i tasnesc din tot trupul,
si din ele framanta tainic
un bulgare de zapada
-luna,nimb al noptii,
crescut cu visurile mele.

ca o umbra de catifea se ascunde in ochiul meu,
artistul mut,
isi face carare printre frunze
-pesti multicolori, revarsati din mantia toamnei,
si cu degete emaciate topeste valu-mi subtire de ploaie
lasand sa-mi lunece usor, pe obraz,
din cuibul lunii,
un fluture de argint...