Cum se reped frunzele spre pamant
vrand parca sa ma ingroape,
iar eu statuie impietrita in parcul cu castani
nu pot face nici o miscare
ptr.ca un hot vara trecuta mi-a furat mersul.
As vrea sa le strig:
Stati mai,eu nu fac parte din tablou,
nu ma acoperiti de rugina!
Dar ele cad,
de parca n-ar avea ochi si suflet
sa se induioseze de ruga mea.
Si ma uita,
si le uit si eu,
si nu-mi mai pasa de toamna...