Azi m-am trezit și am simțit că zbor
că plutesc prin cameră ușor,
am dat cu capul de plafon și
am căzut în pat
nedumerit și supărat.

Îmi simțeam spatele ușor
căci aripi mi-l duceau în zbor
prin vise tandre, prin decor.
Când m-am trezit
am observat stupefiat
că imi lipsea-un picior
și-un litru de sânge-n rezervor.

Am încercat să zbor
spre universul tuturor
însă încet am auzit
cum aripa a scârțîit
și-am fost la un aripolog scrântit
ce mi-a luat aripa-n topor.

Vai ce durere,
ce chin ingrozitor,
ce ușurare,da,
din aripa mi-a refăcut picior
și pot să merg,
pot iar s-alerg
iar dacă vreau pot chiar să zbor.

Azi s-a făcut mâine
și viitorul scris de mine
s-a intâmplat
spre lumi virgine
n-am zburat.

Am fost la sufletul meu
și trist l-am întrebat
" - De ce? "

Era chiar el
aripologul cel scrântit și chel
ce aripa mi-a amputat
lasând un vis neterminat.
El mi-a răspuns
grăbit, neatent și neconvins
căci avea treabă la alt vis
că așa a vrut.