prea încremenit de timpul

ce s-a scurs fără-ncetare,

oare voi avea puterea

să ajung la tine, oare?

suferind o viaţă-ntreagă,

trup pe-un caldarâm de oase,

şi purtând amărăciunea

pe cărări misterioase,

am decis s-aleg speranţa,

tu, speranţa vieţii mele,

oare cine ştie drumul,

trecătoare printre stele?

oare cine ştie visul

din ce lume se iveşte?

eu te aflu-ntr-o icoană,

mă iubeşti dumnezeieşte...

prea încremenit de timpul

ce s-a scurs fără-ncetare,

fiara îşi înfige gheara

şi mă doare şi mai tare.

suferind o viaţă-ntreagă,

o confund cu fericirea…

oare cine ştie leacul

care-mi vindecă iubirea?

întrebări fără răspunsuri,

sunt doar vorbe trecătoare

şi vor trece anotimpuri

să rămân un oarecare...