De cind ai plecat,
nu s-a schimbat nimic.
Aceeasi viata ma poarta
catre mai departe.
Nici soare si nici luna
nu m-au lecuit
de minime perfuzii
cu eclipse cutanate.

Privirea catre ieri
nu-mi mai permit s-arunc.
Nu-i sport de performanta
regretul cu prajina.
Nu vreau ce mi se-ofera,
n-am intrebari de pus,
ca mi-ar gesta in vintre,
duios, adrenalina.

A fost un vis frumos,
dar doar un vis, atit.
Si n-am sa-i spun "mai stai",
nu-s eu femeia
ce poarta-n miini balanta
si-acum, in plina iarna
de minuni,
trag brazde prin ogor cu amanuntul,
vizualizind recolta de ciulini,
in timp ce-mi lustruiesc caruta
cu surisul.


6.10.2002