Foile pe care scriu de obicei
au inceput sa strige la mine,
mai flamande ca niciodata,
dorind sa inghita toate cuvintele.

Nu mai conta subiectul
atata timp cat scriam ceva,
dar vazand ca nu am de gand sa scriu
si-au luat zborul toate,
sub forma unor avioane de hartie.

A trebuit sa le las sa scape,
nu aveam ce sa fac.
Nu ma poate condamna nimeni
ca nu mai am inspiratia.
Asta e.
Se mai intampla.

Ce-i drept,
cel mai adesea,
mi se intampla mie.