o tristețe absurdă îți bagă pumnul în ochi

orgolii mărunte ți se îmbibă
ca o mâzgă frenetică în țesuturi
fiecare fericire pe limba ei piere

trebuie să înțelegi
sandalele ei nu sunt de fier
de fapt e chiar o lipsă de persepectivă

ademenirile dulci ale compromisului
bat pași de defilare apoi te încântă
apoi îți descântă cumințenia
apoi te invită într-un loc

unde îți vor putrezi ideile îndrăznețe
unde îți vor avorta poemele-spadasine
unde-ți vor ghilotina finețea gesturilor
unde nu-ți va pansa nimeni
genunchii zdreliți ai îndoielilor
un loc unde-ți vei pierde chiar mințile

apoi multe se pot întâmpla ca pretext.