Sunt cel ce vânează ploaia,
cel ce vorbește cu piatra
și plânge deșertul.
Sunt nebunul din tine,
tot ceea ce vrei sa devii
sau ai fost.
Părerea de rau.

Sunt tristețea zâmbetului tău,
albul dinților,
amețitor,
nesuportat,
inșelător,
neschimbat.

Am gândul pe buze înghețat
iar vorba-i săgeată
de plumb
aruncată
spre cer.
Încerc să-l dobor
să-l omor;
să nu mai stea deasupra mea
ci in mine.

Sunt drumul parcurs către moarte
agonia ce sufletu-ți arde,
secunda pieririi,
speranța la viață.
Voi exista mereu
și voi muri odata cu voi
câte-un pic.

Atata timp cat va exista viața
eu voi trăi
pentru ca sunt voi
in fiecare
trăiește și moare
o parte din mine.

Sunt zeul ateilor,
sunt omul neom
și tot ce am vă ofer
căci îmi ofer mie.

Nu am o noțiune de bine sau rău
e relativă.
Eu sper!