poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-29 | | Înscris în bibliotecă de Nicoleta Stefanescu
Tu ți-ai strecurat cîntecul în mine
Într-o dup-amiază, cînd Fereastra sufletului zăvorîtă bine Se deschisese-n vînt, Fără să știu că te aud cîntînd. Cîntecul tău a umplut clădirea toată, Sertarele, cutiile, covoarele, Ca o lavandă sonoră. Iată, Au sărit zăvoarele, Și mînăstirea mi-a rămas descuiată. Și poate că nu ar fi fost nimic Dacă nu intra să sape, Cu cîntecul, și degetul tău cel mic, Care pipăia mierlele pe clape – Și-întraga ta făptură, aproape. Cu tunetul se prabișiră și norii În încăperea universului închis. Vijelia aduse cocorii, Albinele, frunzele...Mi-s Șubrede bîrnele, ca foile florii. De ce-ai cîntat? De ce te-am auzit? Tu te-ai dumicat cu mine vaporos – Nedespărțiți – în bolți. Eu veneam de sus, tu veneai de jos. Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate