Ciorile stau
la margine de drum,
m-asteapta sa cad,
din aripi bat
peste-un nebun
de poezie fascinat.

Sunt eu, Poetul,
cel care-am fost
si-nca mai sunt,
astazi cer ajutorul vostru,
dar nu ma auziti
cum plang.

Voi, cei care-ar trebui
in clipa grea
sa m-ajutati,
treceti pe langa mine
grabiti,
instrainati, indepartati.

Chiar ciorile care asteapta
atata doar,
numai sa cad,
imi par mai bune
decat voi,
cu suflet mai curat.

Povestea mea
o stiti cu totii,
nimic nu mai am de spus,
doar ca n-ati inteles nimic
din tot
ce v-a-nvatat Iisus.

Stati toti
in linie dreapta,
pe margine de drum,
si cine-i om,
si cine-i cioara,
e cel mai greu de spus acum.