Ce frumoasă-i luna astăzi…
Parc-ar fi o prințesă
Tremurând după iubiți necunoscuți.
Ciocolata ta caldă, iubito
Are gust de buze coapte
La focul mic al așteptării.
Stelele multe sunt tot atâția ochi cu sclipici.
Când o privești pe una, celelalte se aprind mai mult
De gelozie.
Fumul tău de țigară, iubito
Are mirosul unei lumânări încinse
La focul mic al mușcăturilor.
Departe se văd munți locuiți de goruni
Se sprijină unul de altul
Ca prietenii buni.
Părul tău lung, iubito
Are gust de sân drept
Încălzit de focul mocnit al iubirii.
Iar cortul nostru își trage singur fermoarul.
Bucuros de oaspeți tineri
Se împodobește cu ramuri și flori.
Să facem deci focul iubirii
Și să ne perpelim în jurul lui
Să ne ardem fețele
Să ne bronzăm tălpile
Să ne umplem de fum și de fumuri
Să ne frământăm ființele în cărbuni mari de iubire.

Luna să scrie sonete înfierbântate
Munții să iși facă bagajele și să plece în insule
Stelele să se aprindă și să se stingă bezmetic
Cu gelozie nemăsurată.
Ca-ntr-o iubire de fată.
Ca într-un film franțuzesc de-altădată.