Lumea-i mare, lumea-i mica,
o mamica si-un tatic,
o bunica si-un bunic,
si de-ar fi la o adica
inc-un bunic cu o bunica.

Lumea-i mica, lumea-i mare,
copilu-are o-ntrebare:
De ce-i luna, de ce-i soare,
de ce sunt stele pe cer,
de ce totul e mister?

Lume, lume, soro lume,
tu numai te tii de glume,
nu vrei ca sa spui pe nume
ca nu stii nimica tu,
dar nici nu vrei ca sa spui nu.

Lume mare, lume mica,
eu sunt tare, tare mica,
dar sunt cea mai frumusica!